”Binecuvântează, părinte!” Preotul ridică Sfânta Evanghelie, face semnul crucii pe antimis și rostește: ”Binecuvântată este împărăția Tatălui și a Fiului și a Sfântului Duh, acum și pururea și în vecii vecilor”.
La Catedrala Ortodoxă din Sfântu Gheorghe a început Sfânta Liturghie, la fel ca în toate celelalte lăcașuri creștine ce țin rânduiala străbună.
Catedrala, aflată în centrul orașului, este unul dintre puținele locuri care mai adună laolaltă membrii micii comunități românești din Sfântu Gheorghe, ce numără azi mai puțin de 12.000 de suflete. Un loc în care mulți găsesc tihnă, iertare, o pildă și-o vorbă bună.
Sfântul lăcaș nici nu s-ar vedea din stradă dacă cupolele nu s-ar înălța deasupra blocurilor și a caselor ce o înconjoară. Catedrala, considerată un simbol pentru ortodoxia românească din zonă, a avut o istorie zbuciumată — a fost finalizată în 1983, după 44 de ani de la punerea pietrei de temelie.
La data semnării Dictatului de la Viena pronunțat la 30 august 1940, în urma căruia România a fost nevoită să cedeze vremelnic Ungariei horthyste aproape o jumătate din teritoriul Transilvaniei, sfântul lăcaș fusese ridicat până la cupolă. Potrivit documentelor de arhivă, materialul de pe șantierul catedralei a fost împărțit cetățenilor urbei pentru a-și construi locuințe, iar în subsolul acesteia armata maghiară a amenajat un adăpost antiaerian. După eșuarea proiectului de demolare a catedralei prin dinamitare, în 1949, comuniștii veniți la putere au pus în discuție transformarea clădirii în ateneu, dar proiectul a fost abandonat. Lucrările de reconstrucție au fost reluate după aproape două decenii, în jurul anului 1970 și finalizate abia în 15 mai 1983.
În demisolul Catedralei a fost amenajat, cu sprijinul Ligii cultural-creștine ”Andrei Șaguna” și al parohiilor ortodoxe din județ, un muzeu care vorbește despre continuitatea românilor și vechimea creștinismului pe aceste meleaguri.
”Muzeul Spiritualității Românești”, cum a fost denumit, păstrează o importantă colecție de icoane pe lemn și pe sticlă din sec. XVIII și XIX, multe dintre ele provenind de la biserici dispărute sau din lăcașuri de cult rămase cu puțini sau chiar fără credincioși din cauza vitregiilor vremurilor.
De asemenea, deține un număr mare de cărți religioase, unele foarte rare, cum ar fi ”Cazania lui Varlaam” (Iași, 1643), ”Îndreptarea legii” (Târgoviște, 1652), ”Chiriacodromion” (Alba Iulia, 1699), un ”Liturghier” tipărit în anul 1713 de Antim Ivireanul, obiecte liturgice și veșminte preoțești, documente medievale referitoare la românii din zonă, din secolele XVII-XVIII, printre care și registre parohiale de stare civilă și acte privind activitatea școlilor confesionale românești. Un loc aparte îl ocupă în expoziție prezentarea unor mărturii din bisericile ortodoxe românești din județ distruse în perioada 1940-1944, precum și din alte biserici românești care au avut o istorie dramatică.
”Nu am vizitat doar un muzeu, ci am intrat într-un templu istoric al neamului românesc”, scria în Cartea de onoare a muzeului, pe 25 aprilie 1998, regretatul pr. prof. Ilie Moldovan.
În județul Covasna există trei mănăstiri ortodoxe — la Sita Buzăului, la Valea Mare și la Mărcuș, ridicate cu binecuvântarea și ajutorul arhiepiscopului ortodox Ioan Selejan al Covasnei și Harghitei și cu sprijinul credincioșilor.
Prima dintre ele a fost cea de la Mărcuș, o mănăstire de maici ctitorită de stareța Serafima Comșa, ce poartă două hramuri ”Sfinții Români” (a doua duminică după Rusalii) și Acoperământul Maicii Domnului (1 octombrie).
Construcția a început în anul 1991, într-un loc pe care s-au succedat de-a lungul timpului alte așezăminte monahale — un schit ortodox distrus de habsburgi și alte două biserici dărâmate de comuniști. Complexul monahal este așezat pe platoul unui deal, înconjurat de o pădure de stejar, un ”loc sfânt”, cum avea să spună părintele Arsenie Boca. Acesta adăpostește și o casă familială, unde sunt crescute mai multe fetițe orfane sau abandonate de părinți.
Mănăstirea Sita Buzăului, cu hramul ”Schimbarea la Față”, a fost construită în 1997 ca așezământ monahal de călugări, dar din anul 2000 a devenit mănăstire de maici, care urmează vechea tradiție monastică de la Muntele Athos. În 2011, anul canonizării mitropolitului Andrei Șaguna, în pridvorul clopotniței s-au realizat mai multe fresce cu momente din activitatea acestuia. În fiecare an, pe 6 august, de hramul mănăstirii, aici vin sute de pelerini din toată țara. Mănăstirea include un complex cu chilii, bibliotecă și ateliere de pictură și broderie.
Mănăstirea ”Sfântul Ioan” de la Valea Mare, aflată la 30 de kilometri de municipiul Sfântu Gheorghe și 7 kilometri de Întorsura Buzăului, a fost ridicată de regretatul părinte Gheorghe Avram, fostul stareț al mănăstirii Dervent din Arhiepiscopia Tomisului, originar din județul Covasna. Prima slujbă pe locul mănăstirii s-a oficiat în iunie 1996, în Duminica Sfinților Români, la scurt timp după aducerea primului clopot al sfântului lăcaș. Mai întâi aici a fost ridicată o bisericuță din lemn, unde s-a slujit prima dată în 1999, în noaptea Învierii Domnului, apoi cu răbdare, nevoință și cu ajutorul lui Dumnezeu au fost zidite biserica și chiliile. Mănăstirea de la Valea Mare poartă hramul ”Nașterea Sfântului Ioan Botezătorul”, prăznuită în fiecare an pe 24 iunie, iar pe turla acesteia flutură în mod simbolic tricolorul românesc.
În cei 20 de ani de existență, Episcopia Ortodoxă a Covasnei și Harghitei, păstorită de ÎPS Ioan Selejan, a contribuit la refacerea, restaurarea și salvarea a peste 120 de lăcașuri de cult ortodoxe în această zonă, lăsate în ruină ori distruse în timpul ocupației horthyste din perioada 1940-1945. De asemenea, a sprijinit înființarea Centrului Ecleziastic de documentare ”Mitropolit Nicolae Colan” și a Muzeului Național al Carpaților Răsăriteni din Sfântu Gheorghe, precum și a altor instituții de cultură și spiritualitate românească din cele două județe.
Muzeul Carpaților Răsăriteni din Sfântu Gheorghe a fost înființat în anul 1995, ca secție de arheologie a Muzeului Național de Istorie a Transilvaniei, iar patru ani mai târziu a devenit instituție de sine stătătoare în subordinea Ministerului Culturii. Și-a concentrat activitatea pe identificarea și salvarea patrimoniului cultural național mobil și imobil, material și imaterial din arealul Carpaților Răsăriteni, o zonă mai puțin cercetată.
Între anii 2009-2011 muzeul a fost inclus într-un program național de modernizare, alături de cele mai importante muzee din țară — Muzeul Național Brukenthal din Sibiu, Complexul Muzeal Național Moldova din Iași, Muzeul Național de Istorie Naturală ”Grigore Antipa” din București și Muzeul Național de Istorie a Transilvaniei din Cluj-Napoca, în urma căruia a devenit una dintre cele mai dinamice instituții de acest fel și a atras un număr însemnat de vizitatori. S-au investit aici și la două secții externe 2,5 milioane de euro pentru reamenajarea spațiilor și accesibilizarea informațiilor științifice. În acest scop, echipa de designeri, artiști plastici, graficieni, scenografi, ingineri și muzeografi implicată în proiect a apelat la proiecții video și dispozitive audio, la elemente de butaforie și lumini care pun în valoare exponatele.
Expoziția de bază a muzeului reunește vestigii arheologice ale civilizației eneolitice (epoca cuprului) descoperite în urma săpăturilor efectuate în așezarea preistorică de la Păuleni — Ciuc, județul Harghita, reprezentativă pentru cultura Cucuteni-Ariușd-Tripolie. Prin intermediul aparatelor, tabletelor și telefoanelor inteligente vizitatorii muzeului pot obține informații suplimentare, imagini, texte sau filme, legate de obiectele din expoziție prin accesarea Codurilor de Răspuns Rapid (QR Code-uri) atașate exponatelor. Miza acestui proiect a fost de a atrage tinerii utilizând tehnologia de ultimă generație, deci de a ”le vorbi pe limba lor” despre lucruri din trecut.
Muzeul are trei secții externe — Casa Memorială ”Romulus Cioflec” din Araci, Prima Școală Românească din Sfântu Gheorghe și Muzeul Oltului și Mureșului Superior din Miercurea-Ciuc, județul Harghita.
Prima Școală românească din Sfântu Gheorghe, aflată lângă vechea biserică ortodoxă din Deal, este atestată documentar din anul 1799 și păstrează obiecte și documente reprezentative pentru istoria învățământului confesional românesc ortodox din zonă. Școala confesională a funcționat până în anul 1873, pentru că un an mai târziu elevii români au frecventat școlile comunale de stat în limba maghiară. Potrivit documentelor de arhivă, în perioada 1940-1944, în urma refugiului și trecerilor la alte confesiuni, numărul credincioșilor ortodocși din Sfântu Gheorghe a scăzut de la 1.690 la 405.
Școala românească are patru încăperi — sala de clasă, vestibulul, biblioteca și locuința învățătorului. Aici pot fi văzute bănci școlare, tăblițe de ceară, tăblițe negre pe care se scria cu cretă sau cu grafit, caiete, tocuri, penițe, călimări, penare de lemn, socotitori și alte rechizite vechi, manuale antebelice și interbelice, cărți religioase, precum și mobilier de epocă și piese personale ale învățătorului care ilustrează aspecte din viața privată a acestuia.
Casa memorială a scriitorului Romulus Cioflec (1882-1955) din Araci a fost inaugurată în decembrie 1998. În cele patru încăperi sunt expuse piese de mobilier, obiecte personale, cărți și fotografii ce au aparținut scriitorului și familiei sale. Un spațiu aparte este destinat călătoriilor pe care le-a făcut la Chișinău, Berlin, Paris, Hamburg, localități din Italia și Spania, pe coasta Finlandei până la Cercul Polar și le-a reflectat în cărțile sale. De asemenea pot fi văzute volume în primă ediție ale operelor sale, printre care ”Români din Secuime” și ”Trei aldămașe”, ”Sub soarele polar”, ”Vârtejul”, ”Pe urmele destinului”, ”Boierul” și ”Moarte cu bocluc”.
Recent, aici a fost implementat în premieră națională proiectul „Simte literatura” destinat persoanelor nevăzătoare, care pot pipăi machete tridimensionale ce reconstituie expoziția în miniatură. Acestea au la dispoziție și un ghid realizat în limbaj Braille, un ghid audio în limbile română și maghiară, precum și un volum cu fragmente din operele autorului.
În județul Covasna s-au născut și alte personalități importante ale culturii și spiritualității românești, printre care patriarhul Miron Cristea (1868—1939), mitropolitul Nicolae Colan (1893-1967) și episcopii Justinian Teculescu (1856-1932) și Veniamin Nistor (1886-1963).
Românii din județul Covasna, deși minoritari din punct de vedere numeric în zonă, și-au păstrat și perpetuat tradițiile și obiceiurile strămoșești, în bună parte și datorită implicării unor organizații nonguvernamentale și oameni de suflet.
An de an, în preajma Sântiliei, în Valea Zânelor de la Covasna-Voinești, are loc Nedeia mocănească, una dintre cele mai populare sărbători tradiționale ale oierilor din zonă. Pe vremuri, fetele de măritat așteptau cu nerăbdare sărbătoarea pentru că atunci flăcăii coborau de la stână să își caute neveste. Se găteau cu cele mai bune straie și se întâlneau în Valea Zânelor, la horă, iar dacă se plăceau și părinții se înțelegeau la zestre atunci toamna urma nunta. Sărbătoarea reconstituie întregul ritual al nunții tradiționale a românilor din zonă, cu cerutul miresei, bărbieritul mirelui, hora miresei, ruperea colacului, descălțatul nașilor, trânta voinicilor și ridicatul bolovanului și este un prilej de a prezenta turiștilor veniți în stațiune frumusețea portului, dansului și cântecului popular românesc din Covasna.
Printre cele mai populare sărbători tradiționale ale românilor din județul Covasna se mai numără Festivalul ”Ciobănașul” de la Întorsura Buzăului, Festivalul ouălor roșii de la Brădet și Nedeia Sânpetrului de la Vâlcele.
Cuvântul ”patriotism”, care unora li se pare desuet, mai are valoare în județul Covasna. Un județ din inima țării unde tricolorul românesc e păstrat în toate bisericile și în multe dintre casele românilor de aici.
Pentru a fi în permanență la curent cu ultimele noutăți și informații din orașul tău, urmărește-ne pe Facebook.