O vitrină aranjată sporește, așa cum se spune adesea, vânzările cu aproape 30%, dar cei mai mulți dintre comercianții din municipiul Sfântu Gheorghe nu se folosesc de acest „vânzător tăcut”.
O simplă plimbare pe străzile din municipiu ajunge ca să îți dai seama că majoritatea comercianților nu au nici bani, nici imaginație și nici bun gust. Mai toate vitrinele magazinelor sunt anoste, aranjate după bunul plac și inspirația de moment a vânzătoarelor, care, de altfel, și recunosc acest lucru. Dornice să demonstreze că „avem de toate”, multe dintre ele îngrămădesc în vitrine, într-o logică îndoielnică, tot felul de mărfuri, de la produse cosmetice, bijuterii și lenjerie intimă până la jucării, ibrice, patine, tacâmuri și farfurii de porțelan. „Aranjez vitrinele cu ce este la sezon. Încerc să pun cât mai multe lucruri acolo, să se vadă de afară că avem”, a declarat pentru AGERPRES vânzătoarea unui magazin de pe strada Școlii, din centrul municipiului.
Sunt, evident, și magazine specializate pe îmbrăcăminte, încălțăminte, alimente, produse naturiste, librării, dar, cu puține excepții, vitrinele lor arată asemenea prăvăliilor de la țară. Printre excepții se numără o florărie din vecinătatea parcului central, a cărei patroană, Julia, își decorează singură vitrinele, inspirându-se din reviste și de pe Internet. Schimbă decorul în fiecare sezon sau în funcție de vreo sărbătoare și recunoaște că nu e deloc ușor și nici ieftin să amenajezi o vitrină reușită și cu bun gust. „Ne mai uitam prin reviste, mai vedem care este trendul în străinătate, investim cât de cât, atât cât ne permitem ca să facem vitrinele frumoase și atrăgătoare, dar este și un hobby. Am avut cândva un magazin fără vitrine și întotdeauna mi-am dorit niște vitrine mari, în care să mă pot desfășura, să reprezinte sufletul meu”, spune Julia.
Pe strada Ciucului, una dintre cele mai vechi din municipiul Sfântu Gheorghe, întâlnești un atelier de „pantofărie”, moștenitorul de drept al unei foste cooperative meșteșugărești. În vitrină, cizme și pantofi din piele aparent demodați, dar care te țin ani mulți. Pe vremuri dacă îți făceai pantofi la comandă erai „cineva”, pe când azi doar clienții chibzuiți și cei foarte pretențioși mai trec pragul acestui atelier care a reușit să supraviețuiască crizei și concurenței produselor aduse de peste mări și țări. La câțiva pași distanță, o vitrină amenajată minimalist pe care scrie „outlet”, cu manechine înțepenite și impasibile la trecerea timpului și tendințele modei.
Cert e că și fără vitrine pompoase sunt o serie de magazine în municipiul Sfântu Gheorghe care au clientelă fidelă și vând foarte bine. E vorba despre magazinele cu haine „second-hand”, „turkalo” cum le spun localnicii, care schimbă marfa din vitrină de două-trei ori pe zi. Prețurile încep de la un leu bucata și ajung la câteva zeci, prin urmare e marfă pentru toată lumea, și pentru cei cu bani și pentru cei sărmani. Așa se și explică reclamele gen „Second hand first class” afișate pe unele magazine. Municipiul Sfântu Gheorghe e împânzit de astfel de magazine care au invadat nu doar cartierele, ci și zona centrală, apariția lor reflectând, după părerea multora, nivelul de trai al localnicilor, majoritatea plătiți cu salariul minim pe economie.
Înainte de 1989, „vitrinierii” erau la mare căutare, deși marfă nu prea era și nici concurență între negustori. Decorarea vitrinelor ținea mai mult de estetica orașului decât de marketing.
Szeles Jozsef a lucrat peste 30 de ani ca vitrinier-decorator, dar s-a reprofilat ca restaurator la muzeu. „Vitrina este un vânzător mut, dar, din păcate, și-a pierdut din interes, mulți patroni au renunțat la vitrine ca să aibă spațiu mai mare de vânzare. De aceea, și eu am fost disponibilizat de la magazinul universal ‘Șugaș’, unde am lucrat ca vitrinier-decorator timp de 32 de ani. (…) Câteodată îmi plânge sufletul când văd cum arată vitrinele. Au fost multe vitrine frumoase pe care le-am făcut, la urma-urmei e o artă să prinzi trecătorul și să-l faci cumpărător. Erau vitrine mari și spațioase și puteau fi aranjate cu gust”, a declarat Szeles Jozsef.
De decorarea vitrinelor s-a ocupat ani de zile și Zayzon Adam, înainte de a deveni butaforist la teatrul „Tamasi Aron” din Sfântu Gheorghe, unde a lucrat în ultimele trei decenii. „Acum e goană după bani și nu se mai cheltuie pe vitrine. (…) Mi-a plăcut mult meseria asta, era o muncă foarte diferită, foarte variată. Schimbam vitrinele în fiecare anotimp, trebuia să fii creativ. De fapt, trebuia într-un spațiu restrâns să faci o compoziție, să pui marfa într-un decor și să transmiți un mesaj pentru omul de pe stradă. Era o provocare să oprești trecătorii să se uite la vitrină. (…) Nu-mi plac vitrinele de acum, după cum se vede multe nici nu sunt folosite”, a declarat Zayzon Adam.
Președintele Uniunii Artiștilor Plastici din județul Covasna, Damokos Csaba, spune din experiență că patronii magazinelor ar trebui să mizeze mai mult pe „puterea de seducție” a vitrinelor și să lase specialiștii să le facă „display-ul”. Există tot felul de secrete și trucuri pentru a le face mai atrăgătoare, care țin și de felul în care sunt plasate produsele, de culoarea și intensitatea luminii.
„Vitrinele țin de marketing. Cine e bun le face singur, cine e foarte bun angajează pe altcineva, un specialist pentru lucrul ăsta. Eu cred că vitrinele trebuie puse în valoare, ele nu sunt folosite. Pe vremuri erau oameni, artiști plastici talentați care se ocupau de vitrine, ăsta era jobul lor, se duceau la fiecare magazin, decorau și primeau salariu pentru treaba asta. (…) Nu poți să forțezi pe nimeni să-și aranjeze vitrina, poți să-i spui cum să-și pună firma, cum să-și coloreze fațada, dar cum să facă vitrina sau să-și angajeze un vitrinier nu poți obliga. Dacă ar fi mai multe vitrine aranjate și orașul ar arăta altfel, dar oricum situația e mult mai bună decât în urmă cu câțiva ani când în centrul municipiului Sfântu Gheorghe erau 45 de vitrine goale în care am făcut expoziția de artă plastică ‘Trotuar’. Între timp s-au mai umplut, așa cum s-au umplut. (…) Sunt soluții, dar soluțiile costă, sunt destui designeri, graficieni buni în Sfântu Gheorghe care s-ar putea ocupa de vitrine, dar costă”, a declarat pentru AGERPRES Damokos Csaba.
La urma-urmei, spunea un designer, și vitrinele țin de cartea de vizită a unui oraș, de prestanța acestuia și fac diferența dintre un oraș tern și unul plin de culoare și viață.
Pentru a fi în permanență la curent cu ultimele noutăți și informații din orașul tău, urmărește-ne pe Facebook.