Cartoful – principala monedă de schimb a covăsnenilor

Divertisment

Covăsnenii sunt, prin tradiție, cultivatori de cartofi, iar pentru multe familii ”piciocii” sunt mai mult decât un simplu aliment, pentru că de ei depinde sau nu bunăstarea familiei. Dacă recolta e bună, și planurile sunt mari, dacă nu…

Pe vremuri, culturile de cartofi se întindeau cât vedeai cu ochii, iar cei care voiau cartofi de calitate, care să reziste peste iarnă, știau că trebuie să-i cumpere din ”țara cartofului”, adică din județul Covasna.

Toamna, zeci de camioane venite din țară încărcau sacii direct de pe câmp, dar de când pe piața românească au apărut cartofii din import, mai arătoși și mai ieftini, cei autohtoni nu mai au căutare.

Cartoful e o cultură pretențioasă, investești mult și nu știi cât scoți — depinde de vreme. Seceta nu îi priește, dar nici dacă plouă nu e bine, pentru că atunci producția e mare, iar cartofii se vând pe mai nimic.

Marii producători, care cultivă zeci sau sute de hectare de teren, au investit în utilaje, și-au construit spații de depozitare moderne și au reușit să-și creeze filiere de valorificare a cartofilor, marfa lor fiind livrată supermarketurilor ori fabricilor de prelucrare, dar micii fermieri, neorganizați și rudimentari, abia reușesc să-și recupereze banii pentru a pune bazele viitoarei recolte.

Aceștia din urmă își proptesc cartofii la poartă sau pe marginile drumurilor și vând, dacă au noroc, unul, doi, cel mult trei saci pe zi, cu un leu kilogramul. Înainte de 1989 cartofii n-apucau să încolțească în beciuri pentru că în cel mai rău caz ajungeau la fabricile de amidon din Ozun și Târgu Secuiesc, desființate, însă, după privatizare. Autoritățile spun că singura soluție a micilor cultivatori este să se asocieze, să-și cultive și să-și valorifice împreună producția. 

Directoarea Stațiunii de cercetare a cartofului din Târgu Secuiesc, Mike Luiza, spune că o producție bună depinde nu doar de vreme, ci și de sămânță. Instituția a creat în ultimii ani soiuri mai productive și mai rezistente la boli și la schimbările climatice, brevetate și medaliate la saloane internaționale, dar problema e că în România nu se mai produce sămânță de cartofi decât pe suprafețe extrem de mici. Prin urmare, majoritatea agricultorilor sunt nevoiți la ora actuală să cumpere sămânță din import la prețuri de trei ori mai mari decât dacă s-ar produce în România.

O altă problemă o reprezintă lipsa irigațiilor, cartofii fiind mari consumatori de apă. Specialiștii le-au sugerat agricultorilor să se orienteze spre soiurile timpurii care au o perioadă de vegetație mai scurtă și necesită mai puțină apă.

Confruntându-se cu toate aceste probleme, mulți agricultori au renunțat în ultimii ani să mai cultive cartofi, considerând că a devenit nerentabil.

”Dacă privim în urmă cu zece ani observăm că există o tendință de scădere de la an la an a suprafețelor cultivate cu cartofi. Cartoful este cultura cu cel mai mare risc. Investițiile sunt ridicate, între 15.000 și 25.000 de lei la hectar și depinde foarte mult de factorii externi, în special de precipitații. Cartofii au nevoie de foarte multă apă, ultimii ani au fost secetoși, mulți au avut pierderi și nu mai riscă”, afirmă directorul Direcției Generale de Agricultură Covasna, Konczei Csaba.

Anul trecut, spre exemplu, s-au cultivat circa 13.000 de hectare de teren cu cartofi în județul Covasna, cu peste 1.000 de hectare mai puțin decât în anul precedent. Cei care au renunțat la cartofi s-au reorientat către porumb, rapiță și chiar spre muștar, culturi mai puțin vulnerabile la capriciile vremii. Și sfecla-de-zahăr prinde tot mai mult teren în județul Covasna, în condițiile în care are piață de desfacere stabilă. Alții s-au orientat către culturile de trandafiri pentru dulceață, care se pretează bine zonei deluroase, dar și către salix, un soi de salcie folosită cu succes pe post de combustibil. Plantația are o durată de viață de circa 30 de ani, iar crengile se recoltează anual, se toacă, se transformă în peleți pentru centralele termice.

”Culturile de salix sunt foarte rentabile pentru că nu sunt pretențioase și cresc foarte repede chiar dacă e secetă”, explică Domokos Arpad, un om de afaceri din județ, care a introdus experimental această cultură pe 45 de hectare și vrea să o extindă.

Producătorii de cartofi din județul Covasna spun că dacă lucrurile vor continua așa, atunci ”patria cartofului” va rămâne doar o amintire. O speranță, totuși, există — conducerea Ministerului Agriculturii a promis că va acorda subvenții producătorilor de cartofi.

Cert e că pentru mulți dintre locuitorii județului Covasna cartoful nu reprezintă doar ”pâinea cea de toate zilele”, ci și ”monedă de schimb” cu alte produse.

”Noi facem și vin din cartofi. Cum așa? Păi, foarte simplu, încărcăm cartofii în remorcă, trecem muntele în Vrancea și îi schimbăm cu struguri”, spune Bagoly Miklos, președintele Asociației întreprinzătorilor mici și mijlocii din județul Covasna. La fel se face și ”țuica din cartofi”, la schimb cu prune…

Covăsnenii știu să gătească piciocii în zeci de feluri, iar pâinea cu cartofi coaptă pe vatră, după o rețetă secuiască, a devenit deja un brand național. Localnicii organizează în fiecare an și un festival al cartofului, ce are loc în municipiul Târgu Secuiesc.

Pentru a fi în permanență la curent cu ultimele noutăți și informații din orașul tău, urmărește-ne pe Facebook.

Lasă un răspuns Anulează răspunsul